Istoric

BISERICA DELEA NOUA - CALIST 1875 - 2006 Scurt istoric Intre anii 1750-1770, pe o portiune de teren din mosiile Pantelimon si Radu Voda, s-au asezat in jur de 30-40 de familii de romani mestesugari, cunoscatori ai postavariei si gaitanariei. Acestia au intemeiat un catun pe care l-au numit DELUTA, deoarece era asezat pe un deal nu departe de bariera orasului Bucuresti. Cu trecerea anilor, extinzandu-se orasul, catunul a primit denumirea de DELEA NOUA. La putina vreme dupa asezarea mestesugarilor pe aceste meleaguri, acestia au simtit nevoia de a avea un loc unde sa poata aduce lauda si multumire Domnului, luand hotararea sa construiasca o biserica proprie. Astfel, intre anii 1790 si 1798, au construit biserica (din lemn) si i-au dat numele de DELEA NOUA, spre a se deosebi de biserica aflata in apropiere si care era numita Delea Veche. Prima biserica avea forma dreptunghiulara si era asezata pe locul celei de astazi, in triunghiul aflat la intersectia strazilor Calea Vergului (actuala Calea Calarasilor), Labirint (actuala Matei Basarab) si Agricultori. Vorbind despre inceputurile bisericii Delea Noua, nu putem sa nu amintim si de preotii care au slujit de - a lungul timpului in acest sfant locas. Printre acestia se numara: Pr. Ioan Ramureanu, Pr. Badea Popescu , Pr. Alexe Duhovnicul, Pr. Raduta Popescu, Pr. Sterea Popescu, Pr. Todorica Teodorescu, Pr. Panait Popescu, inmormantati in curtea bisericii. In anul 1871, deoarece se marise numarul credinciosilor si lacasul devenise neincapator, Epitropia bisericii a hotarat construirea unui nou lacas. Enoriasii au reusit sa adune suma de 30.000 lei, insuficienta pentru realizarea proiectului. Ajutorul a sosit de la un fiu al catunului, pe atunci Vicar al Sfintei Mitropolii, Arhiereul Calist Stratonichias, care decide sa ia asupra lui construirea acestei biserici si doneaza suma de 80.000 lei. Lucrarile de constructie au fost incepute in primavara anului 1872 si au continuat pana in iarna anului 1875, cand Arhiereul Calist aduce de la Manastirea Ghighiu-Prahova catapeteasma ce impodobeste si astazi in chip minunat biserica, dandu-i frumusete si unicitate. Sfintirea s-a facut la 25 martie 1875 de catre Arhiereul ctitor Calist si Prea Sfintia Sa, Episcopul Ghenadie Petrescu, care mai tarziu ajunge Mitropolit Primat, fiind inconjurati de un mare sobor de preoti. In amintirea sfintirii sfantului locas, in aceasta zi de mare praznic imparatesc, Arhiereul Calist a hotarat ca biserica sa poarte hramul "BUNA VESTIRE", iar intru amintirea parintilor sai, Mihail si Anghelina, inmormantati in curtea bisericii, al doilea hram, Sfintii Voievozi "MIHAIL SI GRAVIIL". Biserica este invesmantata intr-o frumoasa pictura despre care se crede ca ar fi executata de Gheorghe Tatarascu, dupa maiestria cu care sunt lucrate icoana "Adormirea Maicii Domnului" si chipul ctitorului, Arhiereul Calist, aflat in cafas. Dupa terminarea si sfintirea bisericii, Vladica Calist a cumparat casa si locul din strada Labirint, unde a construit o scoala care se numea Fundatia Arhiereul Calist. De asemenea, ctitorul a construit o clopotnita, un corp de case in care sa locuiasca preotii bisericii si un corp de cladiri compus din sase camere destinat unor femei batrane si singure, numit Azilul Calist, toate demolate in anul 1987, intr-o perioada in care prigoana regimului comunist capatase cote paroxistice. Tot atunci s-a distrus si o parte a temeliei vechii biserici aflata la rasarit de altarul celei actuale si care era marcata prin cateva cruci vechi de la 1802-1840. O parte din aceste cruci au fost duse in Piata Universitatii, iar celelalte la Muzeul de Istorie si Arta al orasului Bucuresti de la Curtea Veche. Printre cei care au slujit cu devotament aceasta sfanta biserica se numara Pr. Constantin Radulescu, Pr. Kiriac Ionescu, Pr. Marin Radulescu, Pr. Constantin Ialomiteanul - devenit arhiereu, Pr. Nicolae Dumitrescu, Pr. Popescu Fratilesti, Pr. Vasile Hadarag - care a pastorit 36 de ani (decedat in 1958), Pr. Negulescu, Pr. Ion Sachelarie, Pr. Eugen Solomon, Pr. Nicolae Diaconescu, Pr. Radu Marin, Pr. Stoica Teodor, care a slujit din anul 1954 pana in anul 1999 si Pr. Mihai Stavara din anul 1999 pana in iarna anului 2000. Din ianuarie 1996, la biserica Delea Noua a fost numit Pr. Paroh Teugea Ioan-Gheorghe, in anul 2001 a fost numit preot slujitor Dr. Constantin Claudiu Cotan, iar in anul 2002 preot slujitor Valentin Fatu. In ultimii ani, viata duhovniceasca a parohiei Delea Noua cunoaste o inflorire deosebita atat prin stradania credinciosilor, cat si a preotilor slujitori. Asezata intr-o zona istorica a Bucurestilor, biserica Delea Noua - Calist este o ctitorie arhiereasca binecunoscuta in multimea bisericilor care se afla in zona centrala a capitalei. In completarea acestui Scurt istoric, trebuie mentionata marturia inedita a domnului Paun Popa (1886-1974), fiu al Parohiei Delea Noua-Calist si fost epitrop al bisericii, scrisa in anii 1964-1965 si pastrata in arhiva: Cunosc biserica inca din anul 1892. In acest an, parintii mei s-au mutat la Bucuresti, venind de la tara, din comuna Tamadau, jud. Ilfov, pentru a-si da copiii la liceu. Copiii, eram eu cu inca doi frati mai mari si doua surori mai mici ca mine. Pe mine ma trimetea mama sa dau leturghie in fiecare Duminica si in felul acesta am inceput sa frecventez mai des biserica. Mi-aduc aminte, cat de bucuros era parintele paroh Constantin Ialomiteanu cand aduceam la biserica lumanari de ceara curata, facute de mama - la tara avusese albine si mama stia sa faca lumanari. De unde stia mama sa faca lumanari? Bunicul, tatal dumneaei, era preot in sat si avea peste 100 de uleie cu albine, asa ca din ceara pe care o producea, o parte o facea lumanari pentru biserica si restul o vindea. Dupa aceasta paranteza, rascolind amintirile care sunt atat de indepartate, sa vorbesc si despre biserica: Biserica, impreuna cu anexele - casa parohiala si azilul, dupa cum se stie, precum si scoala, au fost cladite de Prea Sfintitul Arhiereu Calist Stratonikias, al carui nume il poarta si azi numitele asezaminte. La vremea cand am venit noi in Bucuresti, in fundul curtii bisericii mai exista o cladire dependenta insa de scoala, care servea drept sala de gimnastica pentru elevii scoalei. Mai incolo, in unghiul format de intalnirea strazii Labirint cu Calea Calarasi era o cismea publica- un fel de chiosc cu 3 tevi exterioare, iar in interiorul chioscului erau 3 guri de apa pe care le manevra un functionar comunal, atunci cand veneau sacagiii sa ia apa in schimbul unei taxe. Sacaua era un butoias de vreo 200 de litri, asezat pe doua roate si tras de un cal. Sacagiii, la randul lor, vindeau apa pe strazile mahalalei strigand: apa de vanzare! Cand a inceput modernizarea orasului, pavarea strazilor si canalizarea, cladirea din fundul curtii bisericii si cismeaua au fost desfiintate . Personalul bisericii in anul 1892 era compus din doi preoti si un diacon, doi cantareti, unul in strana dreapta si celalalt in strana stanga, cantand alternativ, fiecare de la locul lui, apoi un paracliser si o lumanareasa, careia ii zicea lumea "baba bisericii". (de obicei, lumanareasa era batrana si mi se pare ca se recruta dintre batranele de la azilul bisericii). Numele preotilor : pr. Constantin Ialomiteanu-paroh, licentiat in teologie si profesor de religie la liceul Matei Basarab si pr. Marin Marinescu; diacon- Ioan Catanescu - ultimii doi probabil absolventi de seminar. Cantaretul din dreapta, Dl. Ionescu, a format intre anii 1892-1894 un cor de copii de la Scoala primara Calist, care canta sub conducerea sa, la biserica. Din acest cor am facut si eu parte. Dupa alegerea ca arhiereu a parintelui Ialomiteanu, sub denumirea de Calist Botoseneanu, parohia a fost luata de parintele Marin, iar in locul parintelui Ialomitean, a venit parintele Nicolae. Noi ii ziceam parintele Nae: era un preot batran, nu stiu exact nici de unde a venit, nici cat a slujit si nici daca a murit la noi la biserica, sau, fiind pensionar, a plecat. Dupa moartea preotului Marin, a venit la biserica preotul Gheorghe Popescu-Fratilesti, ginerele lui Paraschiv Georgescu, care la randul sau a fost multi ani epitrop. Feciorul lui este capitanul Georgescu, aflat ca membru supleant in tabloul consiliului parohial, pe care l-am oferit bisericii. Pentru scurta vreme, a slujit la noi la biserica si parintele Georgescu-Silvestru. Dupa moartea preotului Popescu-Fratilesti, a venit la biserica parintele Vasile Hadarag, care a slujit impreuna cu parintele Catanescu. Dupa moartea acestuia, a venit parintele Ion Sachelarie, mai apoi parintele Negulescu, apoi parintele Eugen Solomon si Domnia Voastra ( nb: este vorba de parintele Teodor Stoica ). Din prelegerea pe care a tinut-o parintele Vasile la primul hram, dupa constituirea primului consiliu parohial, am retinut urmatoarele: : Preasfintitul Arhiereu Calist Stratonikias poseda in str. Carol - mai multe pravalii (magazine) in rand cu hotelul si sala Dacia - astazi hanul lui Manuc- dupa urma carora se realizau venituri importante care erau folosite pentru intretinerea bisericii si poate ( nu stiu sigur) si pentru plata personalului. Ceea ce stiu sigur este ca in azil se primeau femei batrane si foarte sarace, carora li se dadeau locuinta si intretinere gratuit. La moartea sa, Prea Sfintitul Arhiereu a lasat prin testament toata averea sa bisericii noastre, iar ca executor testamentar a numit pe fostul primar al capitalei - Pache Protopopescu, cel care a facut marele bulevard de la Cotroceni la Mihai Bravu ( vechea sa denumire era B.dul Pache Protopopescu – B.ul Carol – B.dul Regina Elisaveta). Dupa moartea lui Pache Protopopescu, sarcina de executor testamentar a fost preluata de fiul sau. Dupa un timp, acesta a vrut sa renunte la aceasta sarcina si sa o predea parohului bisericii (nu stiu cu siguranta, dar cred ca la acea vreme era paroh parintele Popescu- Fratilesti). Fapt este ca parohul a refuzat sa primeasca aceasta sarcina. Atunci, Pache Protopopescu - fiul a vandut imobilele din str. Carol si cu suma realizata a cumparat obligatii comunale in valoare de 100.000 lei. Aceasta suma nu mai producea veniturile care erau realizate dupa urma magazinelor si de atunci biserica a inceput sa sufere lipsuri, incat pentru intretinere si pentru eventuale reparatii nu se mai putea face fata.	Prima pagină ~/~ Istoric Arhiereul Calist Sfântul Valentin Preoţii slujitori Program liturgic Corul bisericii Pangar Imagini
2006 Parohia Delea-Nouă Calist Site realizat de Ciprian Mateş si administrat de Pr. Valentin Fatu

BISERICA DELEA NOUA - CALIST
1875 - 2006
Scurt istoric

Intre anii 1750-1770, pe o portiune de teren din mosiile Pantelimon si Radu Voda, s-au asezat in jur de 30-40 de familii de romani mestesugari, cunoscatori ai postavariei si gaitanariei. Acestia au intemeiat un catun pe care l-au numit DELUTA, deoarece era asezat pe un deal nu departe de bariera orasului Bucuresti. Cu trecerea anilor, extinzandu-se orasul, catunul a primit denumirea de DELEA NOUA.

La putina vreme dupa asezarea mestesugarilor pe aceste meleaguri, acestia au simtit nevoia de a avea un loc unde sa poata aduce lauda si multumire Domnului, luand hotararea sa construiasca o biserica proprie. Astfel, intre anii 1790 si 1798, au construit biserica (din lemn) si i-au dat numele de DELEA NOUA, spre a se deosebi de biserica aflata in apropiere si care era numita Delea Veche.

Prima biserica avea forma dreptunghiulara si era asezata pe locul celei de astazi, in triunghiul aflat la intersectia strazilor Calea Vergului (actuala Calea Calarasilor), Labirint (actuala Matei Basarab) si Agricultori.
Vorbind despre inceputurile bisericii Delea Noua, nu putem sa nu amintim si de preotii care au slujit de - a lungul timpului in acest sfant locas. Printre acestia se numara: Pr. Ioan Ramureanu, Pr. Badea Popescu , Pr. Alexe Duhovnicul, Pr. Raduta Popescu, Pr. Sterea Popescu, Pr. Todorica Teodorescu, Pr. Panait Popescu, inmormantati in curtea bisericii.

In anul 1871, deoarece se marise numarul credinciosilor si lacasul devenise neincapator, Epitropia bisericii a hotarat construirea unui nou lacas. Enoriasii au reusit sa adune suma de 30.000 lei, insuficienta pentru realizarea proiectului. Ajutorul a sosit de la un fiu al catunului, pe atunci Vicar al Sfintei Mitropolii, Arhiereul Calist Stratonichias, care decide sa ia asupra lui construirea acestei biserici si doneaza suma de 80.000 lei.

Lucrarile de constructie au fost incepute in primavara anului 1872 si au continuat pana in iarna anului 1875, cand Arhiereul Calist aduce de la Manastirea Ghighiu-Prahova catapeteasma ce impodobeste si astazi in chip minunat biserica, dandu-i frumusete si unicitate.

Sfintirea s-a facut la 25 martie 1875 de catre Arhiereul ctitor Calist si Prea Sfintia Sa, Episcopul Ghenadie Petrescu, care mai tarziu ajunge Mitropolit Primat, fiind inconjurati de un mare sobor de preoti.

In amintirea sfintirii sfantului locas, in aceasta zi de mare praznic imparatesc, Arhiereul Calist a hotarat ca biserica sa poarte hramul "BUNA VESTIRE", iar intru amintirea parintilor sai, Mihail si Anghelina, inmormantati in curtea bisericii, al doilea hram, Sfintii Voievozi "MIHAIL SI GRAVIIL".

Biserica este invesmantata intr-o frumoasa pictura despre care se crede ca ar fi executata de Gheorghe Tatarascu, dupa maiestria cu care sunt lucrate icoana "Adormirea Maicii Domnului" si chipul ctitorului, Arhiereul Calist, aflat in cafas.

Dupa terminarea si sfintirea bisericii, Vladica Calist a cumparat casa si locul din strada Labirint, unde a construit o scoala care se numea Fundatia Arhiereul Calist.

De asemenea, ctitorul a construit o clopotnita, un corp de case in care sa locuiasca preotii bisericii si un corp de cladiri compus din sase camere destinat unor femei batrane si singure, numit Azilul Calist, toate demolate in anul 1987, intr-o perioada in care prigoana regimului comunist capatase cote paroxistice.

Tot atunci s-a distrus si o parte a temeliei vechii biserici aflata la rasarit de altarul celei actuale si care era marcata prin cateva cruci vechi de la 1802-1840. O parte din aceste cruci au fost duse in Piata Universitatii, iar celelalte la Muzeul de Istorie si Arta al orasului Bucuresti de la Curtea Veche.

Printre cei care au slujit cu devotament aceasta sfanta biserica se numara Pr. Constantin Radulescu, Pr. Kiriac Ionescu, Pr. Marin Radulescu, Pr. Constantin Ialomiteanul - devenit arhiereu, Pr. Nicolae Dumitrescu, Pr. Popescu Fratilesti, Pr. Vasile Hadarag - care a pastorit 36 de ani (decedat in 1958), Pr. Negulescu, Pr. Ion Sachelarie, Pr. Eugen Solomon, Pr. Nicolae Diaconescu, Pr. Radu Marin, Pr. Stoica Teodor, care a slujit din anul 1954 pana in anul 1999 si Pr. Mihai Stavara din anul 1999 pana in iarna anului 2000.

Din ianuarie 1996, la biserica Delea Noua a fost numit Pr. Paroh Teugea Ioan-Gheorghe, in anul 2001 a fost numit preot slujitor Dr. Constantin Claudiu Cotan, iar in anul 2002 preot slujitor Valentin Fatu. In ultimii ani, viata duhovniceasca a parohiei Delea Noua cunoaste o inflorire deosebita atat prin stradania credinciosilor, cat si a preotilor slujitori.

Asezata intr-o zona istorica a Bucurestilor, biserica Delea Noua - Calist este o ctitorie arhiereasca binecunoscuta in multimea bisericilor care se afla in zona centrala a capitalei.

In completarea acestui Scurt istoric, trebuie mentionata marturia inedita a domnului Paun Popa (1886-1974), fiu al Parohiei Delea Noua-Calist si fost epitrop al bisericii, scrisa in anii 1964-1965 si pastrata in arhiva:

Cunosc biserica inca din anul 1892. In acest an, parintii mei s-au mutat la Bucuresti, venind de la tara, din comuna Tamadau, jud. Ilfov, pentru a-si da copiii la liceu. Copiii, eram eu cu inca doi frati mai mari si doua surori mai mici ca mine. Pe mine ma trimetea mama sa dau leturghie in fiecare Duminica si in felul acesta am inceput sa frecventez mai des biserica. Mi-aduc aminte, cat de bucuros era parintele paroh Constantin Ialomiteanu cand aduceam la biserica lumanari de ceara curata, facute de mama - la tara avusese albine si mama stia sa faca lumanari. De unde stia mama sa faca lumanari? Bunicul, tatal dumneaei, era preot in sat si avea peste 100 de uleie cu albine, asa ca din ceara pe care o producea, o parte o facea lumanari pentru biserica si restul o vindea.

Dupa aceasta paranteza, rascolind amintirile care sunt atat de indepartate, sa vorbesc si despre biserica: Biserica, impreuna cu anexele - casa parohiala si azilul, dupa cum se stie, precum si scoala, au fost cladite de Prea Sfintitul Arhiereu Calist Stratonikias, al carui nume il poarta si azi numitele asezaminte.

La vremea cand am venit noi in Bucuresti, in fundul curtii bisericii mai exista o cladire dependenta insa de scoala, care servea drept sala de gimnastica pentru elevii scoalei. Mai incolo, in unghiul format de intalnirea strazii Labirint cu Calea Calarasi era o cismea publica- un fel de chiosc cu 3 tevi exterioare, iar in interiorul chioscului erau 3 guri de apa pe care le manevra un functionar comunal, atunci cand veneau sacagiii sa ia apa in schimbul unei taxe. Sacaua era un butoias de vreo 200 de litri, asezat pe doua roate si tras de un cal. Sacagiii, la randul lor, vindeau apa pe strazile mahalalei strigand: apa de vanzare!

Cand a inceput modernizarea orasului, pavarea strazilor si canalizarea, cladirea din fundul curtii bisericii si cismeaua au fost desfiintate .

Personalul bisericii in anul 1892 era compus din doi preoti si un diacon, doi cantareti, unul in strana dreapta si celalalt in strana stanga, cantand alternativ, fiecare de la locul lui, apoi un paracliser si o lumanareasa, careia ii zicea lumea "baba bisericii". (de obicei, lumanareasa era batrana si mi se pare ca se recruta dintre batranele de la azilul bisericii). Numele preotilor : pr. Constantin Ialomiteanu-paroh, licentiat in teologie si profesor de religie la liceul Matei Basarab si pr. Marin Marinescu; diacon- Ioan Catanescu - ultimii doi probabil absolventi de seminar.

Cantaretul din dreapta, Dl. Ionescu, a format intre anii 1892-1894 un cor de copii de la Scoala primara Calist, care canta sub conducerea sa, la biserica. Din acest cor am facut si eu parte.

Dupa alegerea ca arhiereu a parintelui Ialomiteanu, sub denumirea de Calist Botoseneanu, parohia a fost luata de parintele Marin, iar in locul parintelui Ialomitean, a venit parintele Nicolae. Noi ii ziceam parintele Nae: era un preot batran, nu stiu exact nici de unde a venit, nici cat a slujit si nici daca a murit la noi la biserica, sau, fiind pensionar, a plecat.

Dupa moartea preotului Marin, a venit la biserica preotul Gheorghe Popescu-Fratilesti, ginerele lui Paraschiv Georgescu, care la randul sau a fost multi ani epitrop. Feciorul lui este capitanul Georgescu, aflat ca membru supleant in tabloul consiliului parohial, pe care l-am oferit bisericii.

Pentru scurta vreme, a slujit la noi la biserica si parintele Georgescu-Silvestru.

Dupa moartea preotului Popescu-Fratilesti, a venit la biserica parintele Vasile Hadarag, care a slujit impreuna cu parintele Catanescu. Dupa moartea acestuia, a venit parintele Ion Sachelarie, mai apoi parintele Negulescu, apoi parintele Eugen Solomon si Domnia Voastra ( nb: este vorba de parintele Teodor Stoica ).

Din prelegerea pe care a tinut-o parintele Vasile la primul hram, dupa constituirea primului consiliu parohial, am retinut urmatoarele: : Preasfintitul Arhiereu Calist Stratonikias poseda in str. Carol - mai multe pravalii (magazine) in rand cu hotelul si sala Dacia - astazi hanul lui Manuc- dupa urma carora se realizau venituri importante care erau folosite pentru intretinerea bisericii si poate ( nu stiu sigur) si pentru plata personalului. Ceea ce stiu sigur este ca in azil se primeau femei batrane si foarte sarace, carora li se dadeau locuinta si intretinere gratuit.

La moartea sa, Prea Sfintitul Arhiereu a lasat prin testament toata averea sa bisericii noastre, iar ca executor testamentar a numit pe fostul primar al capitalei - Pache Protopopescu, cel care a facut marele bulevard de la Cotroceni la Mihai Bravu ( vechea sa denumire era B.dul Pache Protopopescu – B.ul Carol – B.dul Regina Elisaveta). Dupa moartea lui Pache Protopopescu, sarcina de executor testamentar a fost preluata de fiul sau. Dupa un timp, acesta a vrut sa renunte la aceasta sarcina si sa o predea parohului bisericii (nu stiu cu siguranta, dar cred ca la acea vreme era paroh parintele Popescu- Fratilesti). Fapt este ca parohul a refuzat sa primeasca aceasta sarcina. Atunci, Pache Protopopescu - fiul a vandut imobilele din str. Carol si cu suma realizata a cumparat obligatii comunale in valoare de 100.000 lei. Aceasta suma nu mai producea veniturile care erau realizate dupa urma magazinelor si de atunci biserica a inceput sa sufere lipsuri, incat pentru intretinere si pentru eventuale reparatii nu se mai putea face fata.

~/~

2006 Parohia Delea-Nouă Calist

Site realizat de Ciprian Mateş si administrat de Pr. Valentin Fatu